Zece

Revin dupa mult timp de pauza, de cautari, de plecari, de intoarceri, de rastalmaciri, ganduri, examene, pauza, respiro, somn, citit, scris, descoperiri, realizari, poem, maturizari, ploi, intoarceri spre si de la mine. Am luat 10 la examenul de admitere la Master si cred ca asta e una dintre cele mai mari bucurii ale mele din acest an (e echivalent cu 10-le luat la proba de Limba si Literatura Romana Scris pe vremuri in care ca si acum, atunci proba asta la Bacalaureat ridica uneori probleme elevilor mai ales in drumul spre nota maxima... cred eu ca pe langa pregatirea didactica, teoretica, strategica, e nevoie si de talent, de acel gram de talent pe care unii il pot schimba cu simplul noroc). Mi-am dorit foarte mult sa intru la acest master. Am descoperit Bucurestiul din nou. Fericirea care nu mi-a dat pace azi de la vizualizarea rezultatelor de admitere m-a facut sa merg pe jos de la Victoriei pana la Obor, apoi s-o iau usor pe jos pana la Armeneasca, apoi spre Universitate, de acolo spre Unirii, apoi spre metrou, apoi spre biserica din cartierul meu, apoi din nou pe strazi si finally home! Simteam ca vreau sa imbratisez tot, sa imbratisez toti oamenii pe drum. zambeam naiv, tamp si larg, nu ma intelegeam nici eu (dar oare cine intelege fericirea) asa cum nu tin minte s-o fi facut demult.
Am vazut o expozitie super pe gardurile Muzeului Bucuresti (Palatul Sutu), cu fotografii puse in comparatie -de azi si de ieri - cele de ieri alb-negru, cele din prezent color (oare sa fie prezentul colorat si trecutul alb- negru? sau e o chestie doar ca asa erau aparatele de fotografiat atunci si asa sunt acum - pe foaie si digitale, color si alb-negru?). Unele poze alb-negru mi-au amintit de romanele interbelice (Camil Petrescu mai ales - o fotografie din parcul Cismigiu cu chioscul unde acum e fanfara si erau in jur soldati / ofiteri alaturi de doamne / domnisoare, era o imagine superba). Mi-am amintit deci de orasul meu, de Bucurestiul meu drag, care creste pe zi ce trece. Mi se pare de fiecare data cand ma intorc in tara, asa cum s-a intamplat si vara aceasta, sa il descopar mai frumos, tot mai frumos! Mi-am permis deci azi dupa multa vreme, o calatorie doar eu cu mine, fericirea mea si gandurile de dinainte de mana prin orasul meu. Stiu ca maine si viitorul inseamna altceva decat azi, mai mult decat azi, asa ca fericirea mea de azi, mica mea floare, se va ofili pana cand o voi pune frumos intr-un ierbar, acolo unde desigur, o voi pastra for the rest of my life! Si revin dupa cateva minute de la postare! Acum am realizat ca e prima oara de cand am blog-ul si am utilizat tag-ul "fericire". Deci... ce inseamna asta?
SHARE

Stefan Valin

  • Image
  • Image
  • Image
  • Image
  • Image
    Blogger Comment
    Facebook Comment

0 comments:

Trimiteți un comentariu