Japonia Atunci si Acum

Conceptia japoneza despre frumusete se bazeaza pe o minte limpede, o viata activa si un regim de slabit si alimentar sanatos. Pentru a obtine un ten frumos, japonezii consuma alimente care echilibreaza, curata sau intaresc organismul. De exemplu, cine doreste sa scape de acnee, negi, si alte imperfectiuni sau eruptii ale pielii va consuma timp de 1-3 luni ceai sau terci de arpagic, pe langa tratamentul extern alcatuit din aplicatii locale de crema de arpagic. Alte alimente considerate foarte benefice sunt: plantele marine care elimina toxinele, infrumuseteaza parul si unghiile si redau culoarea si stralucirea parului, ridichile daikon folosite tot pentru detoxifiere. Fasolea adzuki, radacina de lipan consumata de femei datorita continutului bogat de fier si de barbati, pentru a mari potenta sexuala a acestora. Supa de miso (pasta fermentata de soia) despre care se spunea ca e buna pentru ten, par si intreg organismul. Tofu, morcovi, curmale japoneze, fasole de soia neagra, semintele de susan, dovleacul de Hokkaido, bambusul, precum si multe astfel de plante.

Tratamentele obtinute din aceste plante si legume se consumau sub forma de ceai sau supa. Pe langa alimentatia asemanatoare unei diete jeponeze, ceaiurile erau consumate si pentru a intari parul, a-l hrani si a-l proteja de factorii de mediu, pentru a-i preveni caderea si a-l face cat mai frumos si stralucitor. In ceea ce priveste ingrijirea parului, se punea mai mult accent pe masajul pielii capului, decat pe curatarea lui. Japonezii credeau ca prin indepartarea completa a uleiurilor de pe par acesta va avea de suferit devenind uscat si rupandu-se usor, acest lucru dvedindu-se ulterior ca fiind adevarat. De sute de ani, femeile japoneze poarta parul lung, negru si drept. Cu cat este mai lung, cu atat sugereaza mai mult senzualitatea. Cu 10 secole in urma, in epoca Heian, spalarea parului era interzisa in lunile aprilie, mai, septembrie si octombrie. 

In restul lunilor, spalarea se facea doar in a 7-a zi a fiecarei luni. Din epoca Meiji, frecventa spalarii parului creste la o data pe luna. Pentru spalare se utilizau uleiul de camelii care lasa un aspect uleios pe par, insa il hranea intens, algele marine, taratele de orez, pudra de fasole adzuki. Urma apoi clatirea cu uleiuri sau sucuri de plante, pentru tonificare si purificare. Cei mai saraci se spalau cu argila, care desi curata foarte bine parul, il usca atat de mult incat isi pierdea culoarea neagra si se incretea foarte  mult. Masajul pielii capului se efectua zilnic, in timpul samponarii sau al perierii, pentru a stimula circulatia sanguina la nivelul pielii capului. La final, parul se coafa folosind uleiuri de aranjare, cum ar fi cel de camelii, susan sau "roua-florilor" hananotsuyu, care avea ca ingrediente lemnul de santal, cuisoarele si uleiul de susan. Apoi, parul se parfuma cu tamaie. Alimentatia pentru un par bogat si sanatos cuprinde cereale integrale, peste la gratar, ou crud, plante marine, mai ales kombu si nori, produse din soia, seminte de susan negru sau nuci, etc. toate consumate in mod regulat.
SHARE

Stefan Valin

  • Image
  • Image
  • Image
  • Image
  • Image
    Blogger Comment
    Facebook Comment